sf.ioan

Numele lui era Ioan... În urmă cu aproximativ 2000 de ani, pe malul Iordanului se afla un om ciudat care nu semăna cu nici unul dintre obişnuiţii locului. Avea către treizeci de ani şi era din neam preoţesc, dar nu intrase niciodată în templu ca să împlinească ritualurile serbede ale evreilor. El crescuse în pustiu, într-o peşteră aflată în sălbăticie pe care o înmărmuri timp de douăzeci de ani cu înflăcărarea pocăinţei lui. Purta îmbrăcăminte din păr de cămilă, strânsă în jurul şalelor cu o cingătoare de piele. Avea o barbă pe care nu o atinsese briciul niciodată. Trupul lui avea o culoare străvezie din cauza asprimii postului pe care şi-l impusese. Nu a băut niciodată vin, iar hrana lui consta în miere şi lăcuste. Era o figură plină de umilinţă, de duioşie, de tărie şi de o patimă a sfinţeniei. Nu a săvârşit niciodată minuni, dar cu toate acestea poporul îl credea Ilie sau chiar Hristosul, Unsul lui Dumnezeu. Numele lui era Ioan, iar poporul l-a supranumit Botezătorul, deoarece şi-a început propovăduirea pe malurile Iordanului, chemându-i pe toţi la pocăinţă şi le administra un botez simbolic, ce avea să anticipeze adevăratul Botez pe care l-a instituit Isus şi l-a lăsat Bisericii ca mijloc de mântuire. Pe scurt acesta a fost cel numit de Biserică „Înaintemergătorul Domnului nostru Isus Hristos”. Toţi suntem chemaţi să ne apropiem cât mai mult de exemplul lui Ioan şi să-I netezim cărarea către sufletele la poarta cărora Isus încă bate plin de încredere că o să I se deschidă. Eugen IVUŢ