„NU TE TEME TURMà MICÔ
„Acum a sosit ceasul eroismului pe pãmânt românesc. Biserica Românã Unitã cu Roma Greco-Catolicã, expresie a culturii nationale si a traditiei catolice reprezintã prezenta autenticã a Mântuitorului printre noi, si prin Hristos suntem persecutati si noi. Cetatea lui Isus din România este atacatã acum de fiii întunericului. Sã luptãm pentru mostenirea de adevãr si luminã care ne-a fost lãsatã de strãmosi, sã luptãm pentru singura cale de salvare a omului: Biserica Unitã cu capul ei, Isus Hristos.”(Episcop Ioan Suciu)
Am început prin a-l cita pe Preasfintitul Suciu, acum când pentru Biserica noastrã, dupã o scurtã perioadã de libertate, este din nou persecutatã subtil, încercându-se a i se lua tot ceea ce detine. Mã întreb: oare de ce? Probabil pentru cã cei care au comandat persecutia Bisericii Greco-Catolice din 1948 mai sunt încã în viatã si încearcã neîncetat sã facã tot ce le stã în putintã pentru a reduce la tãcere, pentru a trece în non-existentã Biserica Românã Unitã cu Roma Greco-Catolicã. Acestia detin functii înalte în tara noastrã, începând de la presedintia diferitelor partide(cu orientare comunistã) si ajungând sã contamineze si ierarhia bisericeascã ortodoxã (episcopi, mitropoliti) care încã mai suferã de nostalgia comunismului... Oare pânã când vom fi condusi de putinii comunisti rãmasi în viatã? Oare când vom mai avea si noi un cuvânt de spus?
Multe scandaluri s-au abãtut asupra Bisericii dealungul istoriei, începând cu primele erezii si ajungându-se pânã la radicalismul curentului secular. În România de azi am putea lesne afirma cã existã un scandal al ipocritilor. E un lucru curios faptul cã dupã cãderea comunismului în 1989, la Bisericã merg mai putini oameni decât mergeau în timpul regimului comunist. Motivul cel mai probabil este acela cã demnitarii nomenclaturisti care ieri erau atei convinsi, marxisti înversunati, azi sunt conducãtori de elitã ai ortodoxiei românesti. Sunt înconjurati de soboruri de preoti si vorbesc palid despre o Cruce a lui Hristos pe care nici mãcar nu au curajul sã o priveascã datoritã constiintei spãlate în noroi pe care o au. Sunt buni crestini fãrã sã fie botezati... Sunt crestini si democrati fãrã sã stie pânã la capãt rugãciunea „Tatãl Nostru”... Acesta este un scandal ireparabil mai ales pentru noi, tinerii români. De aceea ipocritii sunt „împotriva noastrã”.
De multe ori auzim cã unii spun: s-a stricat totul în jurul nostru... vezi ce lucruri rele face democratia! Asta nu este adevãrat! Pentru crimele ce sunt fãcute azi, mintile criminale au fost educate timp de 50 de ani în scoala comunistã. Cu alte cuvinte cine a fost sfânt în decembrie 1989 nu poate sã devinã tâlhar si criminal în ianuarie 1990. în fond nu numai comunismul este rãu, ci mai ales mintile comuniste îndoctrinate care au supravietuit revolutiei târându-se prin canale pentru a nu fi deconspirati.
Trãind într-o familie cu profunde rãdãcini greco-catolice, simt acum reiterându-se o vorbã a strãbunicului meu: „Biserica asta micã suferã iar, dar suferinta asta îi va aduce mari bucurii”. Virtutile pe care aceastã Bisericã prin preotii ei le-a sãdit în mine m-a fãcut sã o iubesc enorm. Bisericii Ortodoxe i-a lipsit în anii comunismului puterea moralã de a-i converti pe Uniti la ortodoxism, astfel cã i-a subjugat, dar greco-catolicii au fãcut întocmai precum zice Mântuitorul: „luati jugul Meu asupra voastrã, si învãþaþi de la Mine, cãci Eu sunt blând ºi smerit cu inima; ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre” (Mt 11,29). Furiosi probabil pentru cã nu le-a reusit tentativa de distrugere a BRU, ei nu se dau bãtuti si încearcã din nou.
Reprezentantii ortodoxiei românesti încearcã si azi sã convingã cã ei sunt pozitia cea adevãratã, traditionalã, cã religia strãmoseascã a românilor este ortodoxismul care dupã ei este cel mai autentic crestinism primit direct de la Hristos, si este cel mai compatibil cu natura poporului român. Ei afirmã cã doar credinta ortodoxã duce la mântuirea sufletelor. Totusi... sã nu împãrtim noi locurile Raiului, sã lãsam asta în seama Dumnezeului Atotputernic. Sã nu uitãm cã Dumnezeu nu poate fi posedat, sechestrat de anumite grupuri sau persoane, ci El este Posesorul. Crestinul catolic trebuie sã stie cã dragostea trebuie sã rãmânã cu toti si pentru toti, fãrã ca credinta noastrã sã fie obiectul negocierii. Noi putem convinge pe cineva doar prin viata noastrã care este credinta autenticã si nu prin sterile argumentãri sofiste, deoarece noi urmãm îndemnul Domnului care ne-a spus: „lumea sã vadã faptele voastre” (Mt 5, 16).
Ajutã-ne Doamne Isuse prin mijlocirea Maicii Sfinte sã nu ne îndoim niciodatã de credinta noastrã. Dã-ne puterea sã putem spune într-un glas „CREDINTA NOASTRà ESTE VIATA NOASTRÔ si fã sã disparã dezbinarea dintre noi.
Suntem gata sã renuntãm la orice, dar nu la risipirea unui tezaur câstigat cu atâtea greutãti pe care martirii nostrii l-au zidit cu viata lor. „Binecuvântatã esti tu, Bisericã Greco-Catolicã curãtatã prin focul suferintelor. Tu ai trecut prin apa botezului, iar acum treci prin focul suferintelor, dar într-o zi vei ajunge la pace”.
Eugen IVUT,
„Acum a sosit ceasul eroismului pe pãmânt românesc. Biserica Românã Unitã cu Roma Greco-Catolicã, expresie a culturii nationale si a traditiei catolice reprezintã prezenta autenticã a Mântuitorului printre noi, si prin Hristos suntem persecutati si noi. Cetatea lui Isus din România este atacatã acum de fiii întunericului. Sã luptãm pentru mostenirea de adevãr si luminã care ne-a fost lãsatã de strãmosi, sã luptãm pentru singura cale de salvare a omului: Biserica Unitã cu capul ei, Isus Hristos.”(Episcop Ioan Suciu)
Am început prin a-l cita pe Preasfintitul Suciu, acum când pentru Biserica noastrã, dupã o scurtã perioadã de libertate, este din nou persecutatã subtil, încercându-se a i se lua tot ceea ce detine. Mã întreb: oare de ce? Probabil pentru cã cei care au comandat persecutia Bisericii Greco-Catolice din 1948 mai sunt încã în viatã si încearcã neîncetat sã facã tot ce le stã în putintã pentru a reduce la tãcere, pentru a trece în non-existentã Biserica Românã Unitã cu Roma Greco-Catolicã. Acestia detin functii înalte în tara noastrã, începând de la presedintia diferitelor partide(cu orientare comunistã) si ajungând sã contamineze si ierarhia bisericeascã ortodoxã (episcopi, mitropoliti) care încã mai suferã de nostalgia comunismului... Oare pânã când vom fi condusi de putinii comunisti rãmasi în viatã? Oare când vom mai avea si noi un cuvânt de spus?
Multe scandaluri s-au abãtut asupra Bisericii dealungul istoriei, începând cu primele erezii si ajungându-se pânã la radicalismul curentului secular. În România de azi am putea lesne afirma cã existã un scandal al ipocritilor. E un lucru curios faptul cã dupã cãderea comunismului în 1989, la Bisericã merg mai putini oameni decât mergeau în timpul regimului comunist. Motivul cel mai probabil este acela cã demnitarii nomenclaturisti care ieri erau atei convinsi, marxisti înversunati, azi sunt conducãtori de elitã ai ortodoxiei românesti. Sunt înconjurati de soboruri de preoti si vorbesc palid despre o Cruce a lui Hristos pe care nici mãcar nu au curajul sã o priveascã datoritã constiintei spãlate în noroi pe care o au. Sunt buni crestini fãrã sã fie botezati... Sunt crestini si democrati fãrã sã stie pânã la capãt rugãciunea „Tatãl Nostru”... Acesta este un scandal ireparabil mai ales pentru noi, tinerii români. De aceea ipocritii sunt „împotriva noastrã”.
De multe ori auzim cã unii spun: s-a stricat totul în jurul nostru... vezi ce lucruri rele face democratia! Asta nu este adevãrat! Pentru crimele ce sunt fãcute azi, mintile criminale au fost educate timp de 50 de ani în scoala comunistã. Cu alte cuvinte cine a fost sfânt în decembrie 1989 nu poate sã devinã tâlhar si criminal în ianuarie 1990. în fond nu numai comunismul este rãu, ci mai ales mintile comuniste îndoctrinate care au supravietuit revolutiei târându-se prin canale pentru a nu fi deconspirati.
Trãind într-o familie cu profunde rãdãcini greco-catolice, simt acum reiterându-se o vorbã a strãbunicului meu: „Biserica asta micã suferã iar, dar suferinta asta îi va aduce mari bucurii”. Virtutile pe care aceastã Bisericã prin preotii ei le-a sãdit în mine m-a fãcut sã o iubesc enorm. Bisericii Ortodoxe i-a lipsit în anii comunismului puterea moralã de a-i converti pe Uniti la ortodoxism, astfel cã i-a subjugat, dar greco-catolicii au fãcut întocmai precum zice Mântuitorul: „luati jugul Meu asupra voastrã, si învãþaþi de la Mine, cãci Eu sunt blând ºi smerit cu inima; ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre” (Mt 11,29). Furiosi probabil pentru cã nu le-a reusit tentativa de distrugere a BRU, ei nu se dau bãtuti si încearcã din nou.
Reprezentantii ortodoxiei românesti încearcã si azi sã convingã cã ei sunt pozitia cea adevãratã, traditionalã, cã religia strãmoseascã a românilor este ortodoxismul care dupã ei este cel mai autentic crestinism primit direct de la Hristos, si este cel mai compatibil cu natura poporului român. Ei afirmã cã doar credinta ortodoxã duce la mântuirea sufletelor. Totusi... sã nu împãrtim noi locurile Raiului, sã lãsam asta în seama Dumnezeului Atotputernic. Sã nu uitãm cã Dumnezeu nu poate fi posedat, sechestrat de anumite grupuri sau persoane, ci El este Posesorul. Crestinul catolic trebuie sã stie cã dragostea trebuie sã rãmânã cu toti si pentru toti, fãrã ca credinta noastrã sã fie obiectul negocierii. Noi putem convinge pe cineva doar prin viata noastrã care este credinta autenticã si nu prin sterile argumentãri sofiste, deoarece noi urmãm îndemnul Domnului care ne-a spus: „lumea sã vadã faptele voastre” (Mt 5, 16).
Ajutã-ne Doamne Isuse prin mijlocirea Maicii Sfinte sã nu ne îndoim niciodatã de credinta noastrã. Dã-ne puterea sã putem spune într-un glas „CREDINTA NOASTRà ESTE VIATA NOASTRÔ si fã sã disparã dezbinarea dintre noi.
Suntem gata sã renuntãm la orice, dar nu la risipirea unui tezaur câstigat cu atâtea greutãti pe care martirii nostrii l-au zidit cu viata lor. „Binecuvântatã esti tu, Bisericã Greco-Catolicã curãtatã prin focul suferintelor. Tu ai trecut prin apa botezului, iar acum treci prin focul suferintelor, dar într-o zi vei ajunge la pace”.
Eugen IVUT,
Ajutã-ne Doamne Isuse prin mijlocirea Maicii Sfinte!
RăspundețiȘtergere