in memoriam

• 
  
• 
  IN MEMORIAM -preot PANTEA EUGEN
  Nu iti este dat sa intalnesti in viata prea multi oameni care sa poarte cu ei linistea sufleteasca,omenia si credinta in Dumnezeu,rabdator si saritor in a face bine oricui,modest si sfatos,cu mare dragoste pentru nepoti si stranepoti,acesta a fost preotul paroh al Bisericii Greco catolice din Beliu.Dar,pentru a fi un astfel de om,este necesar sa traiesti printre oameni sa suferi alaturi de ei,sa poti discerne ce e bine si ce e rau in tot ceea ce faci si intreprinzi. Preotul Pantea Eugen a fost prezent printre credinciosi,a renuntat la casnicie pentru a-si putea oferi toata credinciosia catre Dumnezeu,fiind trup cu Biserica.
  Pana in anul 1946 a cunoscut oamenii din Bihor,activand in localitatea Mociar apoi a slujit cu drag in Biserica din Beliu pana in 1948,cand, o serie de preoti greco catolici au fost nevoiti sa paraseasca altarele bisericesti,unii suferindmult,altii au fost nevoiti sa se ascunda de ochii autoritatilor din acele vremuri.Parintele Pantea a luat hotararea de a se feri de necazuri adapostindu-se prin locuri retrase din apropierea localitatii Minisul de Sus,unde a fost ajutat de catre rudenii si de catre alti crestini.Un timp i-a fost mai usor lucrand ca si contabil la o cariera de diatomita in vecinatatea satului.
  Despre regretatul preot Pantea auzi numai cuvinte de lauda din partea celor care l-au iubit si cunoscut.Om modest din toate punctele de vedere:inteligent,saritor la nevoie,impaciuitor,bland si sfatos,modest si dornic de a schimba o vorba buna cu orice se intalnea.Iti parea bine cand te intalneai cu el,la randu-i si el se bucura.Pe nepoti si stranepoti ii iubea mult;acestia se tineau scai dupa el,pana la un teren agricol din apropiere,unde munceau impreuna,dupa puterile lor.Timp indelungat s-a ingrijit cu devotament de fratele sau care era suferind.
  Dupa Revolutie,la inceputul anului 1990 credinciosii greco catolici din localitate l-au rechemat in fruntea bisericii.Mai tarziu in 1997 a fost ridicat la gradul de canonic onorar de catre PSS Virgil Bercea-moment desfasurat in Biserica din Beliu.
  Satenii din Beliu isi amintesc de casa parohiala,acum,pe locul acela e un bloc de locuinte,unde preotul Pantea aduna,impreuna cu invatatorii din sat copiii,pentru a realiza o ora de religie.
  Odata m-a invitat la el acasa,unde,acum,locuieste familia Ivut.Bucuros,am pasit pragul unui mic altar incropit in partea de rasarit a locuintei.Aici se ruga ceasuri intregi, alaturi,supraveghindu-l mai multe carti bisericesti;o masuta,o candela aprinsa,o cruce cu rozariu;camera tainica,plina parca de aer spiritual.
  Mai tarziu aici il lua pe stranepotul sau EUGEN si ii destainuia din cele sfinte si invatandu-l slujbele bisericesti;acest stranepot,azi,se straduieste sa fie un bun slujitor asa cum l-a povatuit unchiul sau, cand inca il mai tinea pe genunchi.
  Am aflat ca se pregatea cu grija pentru a rosti cuvantul de invatatura in fata credinciosilor.In ultima perioada de slujire,lua insemnarile scrise pe pagini ingalbenite de vreme si citea emotionat din ele,cu acelasi efect pe care il producea si prin cuvantarea obisnuita.
  A slujit cu daruire in biserica cativa ani;primul ajungea,pregatit pentru slujba si pleca printre ultimii din biserica.Pana la sosirea enoriasilor se odihnea pe un scaun in altar;surprins de catre cineva,a marturisit convins: as vrea sa mor in biserica.
  A activat,in paralel cu noul paroh Roman Constantin,pana aproape de sfarsitul vietii.Nu a zacut dar cu vreo 2,3 ore inainte de a muri si-a simtit sfarsitul marturisindu-i nepoatei Adelina: sa nu plangi,azi plec neaparat.
• Si s-a stins ca o lumanare,la respectabila varsta de 91 de ani,in anul 2000,in octombrie.
  DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE.
  articol scris de Gheorghe JULA in revista Sanzienele, revista a PAROHIEI GRECO CATOLICE DIN BELIU