SFÂNTA TREIME- MISTERUL CREDINTEI
Sfânta Treime reprezintã taina cea mai mare a crestinismului. Aceasta devine accesibilã numai prin credintã. Misterul Preasfintei Treimi a fost timp de multe secole obiect de disputã între teologi, dar mai mult decât prin raþiune, el poate fi pãtruns cu sufletul.
Sãrbãtoarea Rusaliilor ne comunicã care este datoria crestinului. Acesta nu trebuie în mod neapãrat sã-L înteleagã pe Dumnezeu, cât trebuie sã-L experimenteze. Lucrul acesta nu este imposibil, chiar dacã noi considerãm cã avem o viatã neînsemnatã la care Dumnezeu nu se poate face pãrtas. Viata trãitã alãturi de Dumnezeu devine o adevãratã aventurã care-si meritã doza de risc.
În acest sens, pentru a întelege mai bine poate cã ne vor fi utile întrebãrile urmãtoare: Ce este pâinea? În mod sigur pâinea nu este numai fãinã frãmântatã cu apã. Ea contine mult mai multe elemente chimice: fosfor, fier, etc. Dar dacã ne gândim asa la pâine în mod sigur ne trece pofta de mâncare. Atunci întreb din nou: Ce este pâinea? Pâinea este viatã, multi oameni mor pentru cã nu au pâine. Ce este aerul? Este un amestec de oxigen, dioxid de carbon, azot, hidrogen si alte gaze, dar nu numai atât. Aerul este viatã! Ce este apa? Apa este o compoziþie de hidrogen si oxigen, dar nu numai atât. Apa este viatã! În Africa se moare din lipsa apei.
Chiar dacã uneori nu prea întelegem acestea în mod stiintific, stim cã pâinea, aerul, apa sunt viatã. La fel se întâmplã si în cazul Preasfintei Treimi. Sfânta Treime nu este un subiect propice filosofãrii, ci este mai înainte de toate viaþã. Fiecare crestin trebuie sã-L experimenteze pe Dumnezeu în viata lui, dar cum?
Am întâlnit unii crestini care nu s-au mai împãrtãtit de vreo 5 ani. Sufletele lor sunt chinuite de o foame teribilã pe care nici o hranã pãmânteascã nu o poate astâmpãra. Cunosc oameni care trãiesc precum animalele, îndeplinind tot ceea ce instinctul le dicteazã. Ei beau, dar cu toate acestea duc lipsã de acea bãuturã despre care Isus spune cã este dãtãtoare de viatã. Acestia nu mai stiu cum sã aibã o viaþã de credintã. Nu au habar care este menirea lor pe acest pãmânt. Fiecare dintre noi am vãzut oameni cu certificat de Botez, dar care nu au nici cele mai elementare cunostinþe despre credintã. Multi nu stiu cã au datoria de a-si mãrturisi credinta. Din viata lor lipseste Sfânta Treime! Acestia sunt în mod inconstient într-un mare pericol!
Sfântul Augustin spunea ceva ce azi are relevantã pentru fiecare dintre noi: „Te-am cãutat, Doamne, peste tot: în fundul oceanului, deasupra norilor, în stiintã si-n filosofie, chiar si în pãcatele mele... Târziu, prea târziu am aflat cã Tu erai aproape de mine, Tu erai tot timpul în mine... Pentru Tine m-ai creat Doamne si inima mea nu are liniste decât în Tine!”
Odinioarã, Nietzsche, profetul mortii lui Dumnezeu s-a adresat crestinilor cu cuvintele: „Crestinilor, este adevãrat ce credeti voi, dar dacã vreti sã cuceriti lumea ar trebui sã fiti mai veseli.”
Are dreptate! Un crestin trist, mereu sugrumat de problema inflatiei, de neajunsuri, de grijile zilnice nu se poate numi un crestin autentic. Într-o lume pãcãtoasã, imoralã, materialistã, existã un umor al oamenilor care trãiesc credinta crestinã, cãrora nu le este teamã sã zâmbeascã în fata greutãtilor, stiind cã Dumnezeu, Preasfânta Treime este prezentã lângã ei.
Astfel Sãrbãtoarea Rusaliilor ne spune: iubiti-L pe Spiritul Sfânt în Sfânta Scripturã, iubiti-L în Bisericã, iubiti-L în sufletele voastre! Fiti transparenti în viata voastrã! Sunteti crestini? Bucurati-vã! Bucurati-vã cãci sunteti copiii Sfintei Treimi!
Noi, cand ne rugãm, deseori ne adresãm doar uneia dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, ori Tatãlui, ori Fiului, ori Spiritului Sfânt , dar probabil cã rugãciunea noastrã va avea un ecou mai rãsunãtor daca ar fi adresatã tuturor celor trei Persoane. De aceea as dori sã închei cu o rugãciune cãtre Sfânta Treime: „Din somn sculându-mã, îti multumesc Tie, Prea Sfântã Treime, cã pentru multã bunãtatea Ta si pentru îndelungã rãbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, lenesul si pãcãtosul, nici nu m-ai pierdut cu fãrãdelegile mele, ci ai fãcut iubire de oameni dupã obicei; si întru deznãdãjduire zãcând eu, m-ai ridicat, ca sã alerg si sã mãresc puterea Ta. Deci, acum, lumineazã-mi ochii gândului, deschide-mi gura ca sã învãt cuvintele Tale, sã fac voia Ta, sã-si cânt întru mãrturisirea inimii si sã laud Prea Sfânt numele Tãu: al Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Spirit, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin
Eugen IVUT
ANUL-II-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu