''CREDINTA NOASTRA ESTE VIATA NOASTRA''card.Iuliu Hossu

NECESITATEA LINIsTII
Isus le spune apostolilor Sãi: „Veniti la o parte într-un loc singuratic si odihniti-vã putin... Atunci ei au luat barca cu care au plecat într-un loc pustiu, departe de lume, s-au dus acolo unde era liniste”.
Azi trãim într-o lume gãlãgioasã. Pretutindeni avem parte de zgomote: pe stradã, în blocuri, la locul de muncã. Zgomotul este tovarãsul nostru de drum, iar de multe ori, când nu avem parte de zgomot, parcã ceva ne lipseste. Nu suportãm linistea, nu suportãm sã stãm singuri cu eul nostru pesonal. Avem nevoie de zgomot. De aceea tinerii frecventeazã cluburile, discotecile în cãutarea zgomotului si a fugii de ei însisi. Ne-am obisnuit sã trãim într-o continuã agitatie, nu mai stim sã trãim linistiti.
De cele mai multe ori gloata ne înspãimântã. Suntem înspãimântati de miile de oameni din orase, de pe stadioane sau chiar si din locurile de distractie. Este un adevãrat uragan, un vârtej de oameni care trãiesc si mor într-o spiralã fatalã de bucurii si dureri, sperantã si disperare, râs si plâns. Oameni condusi de zgomot, care nu au cunoscut pacea pe care o poate aduce doar linistea.
În majoritatea cazurilor ne consolãm spunând cã o sã avem parte de liniste la sfârsit de sãptãmânã. Acesta este un alt mod de a ne minti. Odatã ce vine sfârsitul de sãptãmânã, ne sunãm cunostintele zgomotoase pentru a ne întâlni si a petrece timpul împreunã. Aceasta este o liniste iluzorie care nu are un efect benefic asupra noastrã.
Putem spune cã azi marea parte a omenirii trãieste dupã dictonul mã agit, deci exist. Omul a început sã-ti caute chiar mai multe slujbe în disperarea sa de a-si ocupa timpul. Multi spun cã nu au timp liber, dar acest lucru se datoreazã faptului cã ei nu-si îngãduie sã aibã timp liber. Le e fricã de libertate, de liniste, de golul pe care l-ar descoperi în ei prin liniste. De viata lipsitã de sens pe care o au odatã ce este înlãturat zgomotul. Într-o astfel de situatie omul are nevoie de pace, de liniste, de tãcere, de reflectie. Dragostea pentru tãcere aduce cu sine linistea interioarã, unirea într-o comunitate cum este familia sau parohia, fraternitatea, prietenia etc.
Lipsa dragostei fatã de tãcere duce la delãsare, la plictisealã, la cãlcarea disciplinei, la pierderea pãcii interioare. De aceea trebuie ca acea cãutare a linistii sã fie o exigentã a vietii noastre. Sã cãutãm linistea în familie. Familia trebuie sã fie un loc al linistii unde sã ne regãsim, un coltisor al fericirii si al dragostei si nicidecum un refugiu de noapte sau un fel de hotel unde te speli, mãnânci si dormi.
Multi oameni ajunsi la vârsta senectutii afirmã cã desi au avut o familie, nu au avut un cãmin, nu i-a iubit nimeni. Trebuie sã ne facem timp pentru ceilalti. Nu doar sã vorbim cu ei, ci sã comunicãm cu adevãrat atât cu cei tineri, cât si cu cei maturi sau bãtrâni. Sã ne odihnim în linistea prieteniei. Cine nu are prieteni se aflã în cãutãri continue, este un rãtãcit care nu-si gãseste locul, nu are liniste. Cine nu are timp pentru prieteni nu are timp nici pentru el însusi.
Biserica este o oazã a linistii accesibilã tuturor. Cel mai odihnitor lucru este rugãciunea comunã prin care nimeni nu este singur, ci împreunã cu cei care se roagã formeazã mãdulare animate ale Trupului Mistic al lui Christos. În Bisericã, linistea este o necesitare, iar zgomotul un proscris. Pentru a auzi soaptele Spiritului Sfânt este nevoie de liniste. Multi mistici, atât catolici cât si ortodocsi, afirmã faptul cã Dumnezeu vorbeste inimii în liniste. Asadar, vedem cum linistea devine o conditie esenstialã în a descoperi planul pe care Dumnezeu îl are cu fiecare dintre noi. Pentru un om necredincios, duminica este o zi plictisitoare în care nu poate sã se ascundã de el însusi prin muncã, desi ar trebui sã fie pentru toti o zi a bucuriei. O zi în care linistea Raiului a învins zgomotul Iadului prin Învierea lui Isus Christos. Sfintirea duminicii este un principiu fundamental ce contribuie la echilibrul nostru interior, dar si exterior. Isus este cel care dã odihnã celor împovãrati si necãjiti.Cãutarea pãcii si a linistii în afara lui Christos este un act destinat esecului.
Isus este izvorul linistii. Zilnic trebuie sã venim în fata Lui pentru a sorbi din linistea Sa divinã. Acest lucru ar trebui sã devinã o constantã a vietii noastre. Rugãciunea este canalul prin care primim linistea. Cel mai bun loc pentru rugãciune este Biserica, deoarece ea garanteazã prezensa lui Isus prin Euharistie. Faceti-vã timp, ca mãcar în trecere, sã intrati zilnic într-o bisericã pentru un scurt moment de rugãciune aducãtoare de liniste.
Eugen IVUT,
ANUL -II-