''CREDINTA NOASTRA ESTE VIATA NOASTRA''card.Iuliu Hossu
vineri, 27 august 2010
Primele impresii:)
Roma.... hmmm .. impresii dupa o saptamana.
Sunt de o saptamana in vechea Cetate a Romei. De luni am inceput cursul de italiana, merge bine dar e tare cald. In clasa suntem un grup de diferite nationalitati: ucrainieni, irakieni, indieni si romani.
Am vizitat cate ceva in primele zile dupa ce am ajuns, ca sa ma obisnuiesc cu autobuzul, cu metroul. Momentan stau in Colegiul unde se tine cursul, Colegiul Oriental Ucrainean, niste oameni primitori si distractivi.
Suntem 7 romani, din Cluj, din Blaj, din Baia Mare si eu singurul oradean.
Am participat la diferite Liturghii, ucraineana , irakiana, indiana si fiecare iti lasa impresia ei si te patrunde. Duminica vreau sa particip la o Liturghie in romana, undeva in centru.
Multumesc lui Miha pentru ajutorul acordat:) era mai greu fara un ajutor unele lucruri, multumesc lui Andrei ca s-a gandit la mine si m-a sunat. Va multumesc voua tuturor
Ramanem uniti in rugaciune catre Acelasi Prieten Isus
Cu zambet,
Eugen
Sunt de o saptamana in vechea Cetate a Romei. De luni am inceput cursul de italiana, merge bine dar e tare cald. In clasa suntem un grup de diferite nationalitati: ucrainieni, irakieni, indieni si romani.
Am vizitat cate ceva in primele zile dupa ce am ajuns, ca sa ma obisnuiesc cu autobuzul, cu metroul. Momentan stau in Colegiul unde se tine cursul, Colegiul Oriental Ucrainean, niste oameni primitori si distractivi.
Suntem 7 romani, din Cluj, din Blaj, din Baia Mare si eu singurul oradean.
Am participat la diferite Liturghii, ucraineana , irakiana, indiana si fiecare iti lasa impresia ei si te patrunde. Duminica vreau sa particip la o Liturghie in romana, undeva in centru.
Multumesc lui Miha pentru ajutorul acordat:) era mai greu fara un ajutor unele lucruri, multumesc lui Andrei ca s-a gandit la mine si m-a sunat. Va multumesc voua tuturor
Ramanem uniti in rugaciune catre Acelasi Prieten Isus
Cu zambet,
Eugen
miercuri, 7 iulie 2010
LA MULTI ANI!
AZI, IMPLINESC VARSTA DE 22 DE ANI. MULTUMESC LUI DUMNEZEU PENTRU VIATA CARE MI-A DARUIT-O SI MULTUMESC PARINTILOR SI FRATILOR PENTRU IUBIREA OFERITA.
MULTUMESC TUTUROR PENTRU FIECARE ZAMBET DARUIT SI PENTRU DRAGOSTEA OFERITA.
ITI MULTUMESC ISUSE CA AI VOIT SA MA NASC, MULTUMESC CA MI-AI DARUIT FAMILIA MEA PLINA DE IUBIRE. POATE CA NU DE FIECARE DATA FAC VOIA TA ISUSE, TU DIN BUNATATEA TA IARTA-MA, OFERA-MI BINECUVANTAREA TA.
SUNT IN CAUTAREA DRUMULUI CARE DUCE SPRE TINE.
GASESC IUBIREA TA IN FIECARE LUCRU, IN FIECARE ZAMBET, IN FIECARE APROAPE.
IN VIATA SUNT URCUSURI DAR SI COBORASURI, DAR ODATA CE TU TRAIESTI IN MINE MA RIDIC, ESTI CU MINE, TRAIESTI IN MINE, ESTI AL MEU PENTRU TODEAUNA. MULTUMESC
LA MULTI ANI!
marți, 6 iulie 2010
Cetatea Romei

Dupa cum probabil unii stiu, din august voi pleca in Ceatatea Romei pentru am continua studiile de teologie.
As vrea sa multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au avut incredere in mine, Preasfintitului Episcop Virgil in primul rand si apoi tuturor formatorilor de la Seminarul Teologic Greco Catolic.
Cel mai probabil voi pleca spre Roma in data de 19 august. Emotiile sunt mari, nu stiu inca cum va fi dar sunt increzator in fortele mele, sunt bucuros pentru acest lucru ca voi putea studia in Roma.
Vreau sa multumesc in special unor colegi, prieteni care sunt si vor ramane alaturi de mine. Multumesc pentru sfaturile lor lui Andrei, Emanuel, dar si celorlati.
Multumesc tuturor pentru increderea si prietenia oferita.
Cu zambet, Eugen
duminică, 14 februarie 2010
"CACI MOARTEA E NEMURIREA LOR"
un gand de ramas bun pentru colegul meu Sergiu
Tata Sorin,mama Corina.>Scumpii mei parinti> Care acum varsati lacrimi fierbinti>Astazi cand va parasesc>De toate va MULTUMESC
Prieteni cinstiti si iubiti
Ramaneti fiti fericiti
In a voastre discutii bune
Mai pomeniti si de noi
Ca de astazi inainte
Noi nu vom mai grai cuvinte
Nu vom mai graii cu voi
Pana-n viata de apoi
RAMAS BUN MAI ZICEM ODATA
IAR DE V-AM GRESIT SA NE IERTATI
SI UITARII NU NE DATI
''ORICARE AR FI SFARSITUL LUMII
SA STAI LUPTAND CACI ESTI DATOR''
Nu te despartii niciodata de nimeni fara ca sa ii zambesti,ca pe chipul lui sa se vada placerea ca va despartiti plini de bucurie.cine stie daca ne mai intalnim data viitoare.
ADIO DRAGII NOSTRII PRIETENI. SUNTETI ACUM PRINTRE INGERI
DUMNEZEU SA VA ODIHNEASCA IN BUCURIILE VESNICE
EUGEN IVUT
vineri, 27 noiembrie 2009
DORMI IN PACE
INTR-UNA DIN ZILELE LUNII NOIEMBRIE BUNUL DUMNEZEU A CHEMAT LA EL UN PREOT CU INIMA MARE,UN BUN SPIRITUAL,UN OM CU O PUTERE DE A TRANSMITE ZEL SI BUCURIE.ESTE VORBA DE PARINTELE CORIOLAN BUZASIU.
CU SIGURANTA DUMNEZEU A DESCHIS LARG PORTILE RAIULUI PENTRU ACEST OSTAS VREDNIC SI DEVOTAT
MULTUMESC PARINTE PENTRU PRIETENIA ACORDATA,PENTRU STRANGEREA CALDUROASA A MAINII SI PENTRU TOT CE A-TI FACUT PENTRU MINE.
ODIHNESTE-TE IN PACE VREDNIC SERVITOR AL DOMNULUI.
EUGEN IVUT
marți, 1 septembrie 2009
TAIEREA CAPULUI SFANTULUI IOAN BOTEAZATORUL
sambata 29 a8ugust am sarbatorit TAIEREA CAPULUI SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL

,Mãrturisirea profetilor biruie miselia regilor
Marcu 6,14-29
Isus i-a trimis pe ucenicii Sãi în misiune, iar scena este goalã pânã la reîntoarcerea lor. Marcu o „umple” cu douã pericope care relateazã pãrerea lui Irod despre Isus si uciderea lui Ioan Botezãtorul. Continutul acestui text are un sens clar: este un semn, o profete a împotrivirii ºi a martiriului, rezervate lui Isus si ucenicilor Sãi. Evanghelistul stie cã martiriul si suferinta sunt incluse în misiunea Bisericii. De fapt, primii crestini care citeau aceastã paginã a Scripturii, cunosteau persecutiile care se terminau cu martiriul, ca fiind o realitate concretã pe care trebuiau sã o trãiascã, sã o experimenteze. Însã, pentru ei, aceastã pericopã era izvor de sperantã vie si mângâiere certã, pentru cã îi învãta sã nu caute victoriile pãmântesti trecãtoare ci sã treacã cu mintea dincolo de rezultatele contingente, privind mereu înainte, la Isus.
Acest pasaj, asezat imediat dupã trimiterea ucenicilor în misiune, reflectã care este „destinul misionarului”, al mãrturisitorului lui Isus. În limba greacã, „mãrturisitor” se spune „martir”. De fapt, moartea Botezãtorului prevesteste moartea lui Isus si a tuturor celor care vor fi trimisi în misiune de-a lungul timpului. Acest lucru poate descuraja, dar oricum, omul este dator cu o moarte. Diferenta dintre o moarte naturalã si moartea unui martir constã în faptul cã cea dintâi reprezintã sfârsitul vietii, iar cea de-a doua este trãitã ca fiind scopul vietii. Martirul mãrturiseste pânã la moarte si dupã moarte, iubirea care stã la baza vietii sale!
Celebrãm tãierea capului lui Ioan Botezãtorul. Evanghelia descrie cu lux de amãnunte fie cauzele morþtii, fie modul în care Ioan a fost ucis: fãrã proces, în timpul unui banchet, cãzând victima coruptiei si a abuzului de putere a lui Irod si a curtii sale.
Irod era un slujitor al Imperiului Roman. Cine comanda în Palestina, încã din anul 63 î.Cr., era Cezarul, Împãratul Romei, care dispunea de o administratie eficientã, care sã aducã profit, fie Imperiului, fie lui însusi. În acest context, preocuparea principalã a lui Irod era promovarea sa, siguranta sa. Din aceastã cauzã înãbusea orice tentativã de revolutie sau coruptie. Îi plãcea sã fie numit binefãcãtorul poporului, când de fapt era un tiran (cfr. Lc 22, 25).
Iosif Flaviu, un scriitor din acea epocã, ne informeazã cã motivul închiderii Botezãtorului, era frica pe care Irod o avea de o eventualã revoltã popularã. Predicarea Botezãtorului împotriva moralei destrãbãlate a lui Irod (Mc 6,18), a fost „cireasa de pe tort” care l-a determinat pe Irod sã-l arunce în închisoare pe prooroc.
Irod încerca sã blocheze, sã anuleze predicarea Botezãtorului, deoarece cuvintele lui Ioan judecau comportamentul sãu si-i cereau o schimbare a vietii. Inima sa se împietri si cedã dorintei criminale a fiicei, manipulatã de Irodiada.
Irod a dorit sã fie mai presus decât cuvintele Botezãtorului, încercând sã-l facã sã tacã si apoi permitând sã fie ucis. Dar nu a reusit sã elimine Cuvântul! Isus a dus la bun sfârsit, a împlinit ceea ce Ioan a predicat, încât Irod putea sã spunã, „Acel Ioan pe care am poruncit sã fie ucis, a înviat”. Predicarea a fost reluatã si a rãsunat pe strãzile lumii fãrã nici o altã putere, fãrã nici un alt ajutor, ci doar ea însãsi. Evanghelia ne cere sã o ascultãm si sã o primim în inimi. Noi putem sã ne considerãm mai tari decât predicarea (mãrturisirea adevãrului), asemenea lui Irod. Dar îi vom lipsi de lumina Cuvântului pe altii si pe noi. Evanghelistul ne spune cã Evanghelia este mai tare decât puterea multor Irozi din lumea aceasta!
Irod nu evitã uciderea lui Ioan, deoarece îi este fricã de pãrerea lumii cu privire la jurãmântul pe care l-a fãcut, dezinteresându-se complet de respectarea poruncilor lui Dumnezeu. Frica îl determinã sã tinã seama de opiniile lumii si sã abandoneze frica de Dumnezeu. Dar jurãmântul, prin definitie, este o promisiune sfântã, pe care omul o face în mod liber lui Dumnezeu si întotdeauna se referã la împlinirea unui bine mai mare, nicidecum la uciderea vietii si la încãlcarea poruncilor. Pentru a fi real, jurãmântul trebuie sã aibã în vedere salvarea vietii, în conformitate cu valorile dreptãtii, ale iubirii si adevãrului. Jurãmântul are ca scop facerea de bine si nu facerea de rãu! Lumea doreste sã vadã dacã regele îsi va tine promisiunea. Dar în acest caz, ceea ce trebuia sã-l preocupe pe Irod era un singur lucru: curajul de a se împotrivi fatã de ceea ce este rãu înaintea lui Dumnezeu.
„Condimentele” banchetului dat de Irod sunt: bogãtia, puterea, orgoliul, falsa onoare, vrãjmãsia, nedreptatea, dezmãtul si capul tãiat al lui Ioan. De fapt, istoria contemporanã este o variantã monotonã, plictisitoare a acestor condimente veninoase.
Fratilor! Oprindu-ne o clipã, vã invit sã meditãm dacã în viata noastrã urmãrim sã facem ceea ce este pe placul Domnului sau ceea ce este pe placul oricui altcuiva? Amin.

,Mãrturisirea profetilor biruie miselia regilor
Marcu 6,14-29
Isus i-a trimis pe ucenicii Sãi în misiune, iar scena este goalã pânã la reîntoarcerea lor. Marcu o „umple” cu douã pericope care relateazã pãrerea lui Irod despre Isus si uciderea lui Ioan Botezãtorul. Continutul acestui text are un sens clar: este un semn, o profete a împotrivirii ºi a martiriului, rezervate lui Isus si ucenicilor Sãi. Evanghelistul stie cã martiriul si suferinta sunt incluse în misiunea Bisericii. De fapt, primii crestini care citeau aceastã paginã a Scripturii, cunosteau persecutiile care se terminau cu martiriul, ca fiind o realitate concretã pe care trebuiau sã o trãiascã, sã o experimenteze. Însã, pentru ei, aceastã pericopã era izvor de sperantã vie si mângâiere certã, pentru cã îi învãta sã nu caute victoriile pãmântesti trecãtoare ci sã treacã cu mintea dincolo de rezultatele contingente, privind mereu înainte, la Isus.
Acest pasaj, asezat imediat dupã trimiterea ucenicilor în misiune, reflectã care este „destinul misionarului”, al mãrturisitorului lui Isus. În limba greacã, „mãrturisitor” se spune „martir”. De fapt, moartea Botezãtorului prevesteste moartea lui Isus si a tuturor celor care vor fi trimisi în misiune de-a lungul timpului. Acest lucru poate descuraja, dar oricum, omul este dator cu o moarte. Diferenta dintre o moarte naturalã si moartea unui martir constã în faptul cã cea dintâi reprezintã sfârsitul vietii, iar cea de-a doua este trãitã ca fiind scopul vietii. Martirul mãrturiseste pânã la moarte si dupã moarte, iubirea care stã la baza vietii sale!
Celebrãm tãierea capului lui Ioan Botezãtorul. Evanghelia descrie cu lux de amãnunte fie cauzele morþtii, fie modul în care Ioan a fost ucis: fãrã proces, în timpul unui banchet, cãzând victima coruptiei si a abuzului de putere a lui Irod si a curtii sale.
Irod era un slujitor al Imperiului Roman. Cine comanda în Palestina, încã din anul 63 î.Cr., era Cezarul, Împãratul Romei, care dispunea de o administratie eficientã, care sã aducã profit, fie Imperiului, fie lui însusi. În acest context, preocuparea principalã a lui Irod era promovarea sa, siguranta sa. Din aceastã cauzã înãbusea orice tentativã de revolutie sau coruptie. Îi plãcea sã fie numit binefãcãtorul poporului, când de fapt era un tiran (cfr. Lc 22, 25).
Iosif Flaviu, un scriitor din acea epocã, ne informeazã cã motivul închiderii Botezãtorului, era frica pe care Irod o avea de o eventualã revoltã popularã. Predicarea Botezãtorului împotriva moralei destrãbãlate a lui Irod (Mc 6,18), a fost „cireasa de pe tort” care l-a determinat pe Irod sã-l arunce în închisoare pe prooroc.
Irod încerca sã blocheze, sã anuleze predicarea Botezãtorului, deoarece cuvintele lui Ioan judecau comportamentul sãu si-i cereau o schimbare a vietii. Inima sa se împietri si cedã dorintei criminale a fiicei, manipulatã de Irodiada.
Irod a dorit sã fie mai presus decât cuvintele Botezãtorului, încercând sã-l facã sã tacã si apoi permitând sã fie ucis. Dar nu a reusit sã elimine Cuvântul! Isus a dus la bun sfârsit, a împlinit ceea ce Ioan a predicat, încât Irod putea sã spunã, „Acel Ioan pe care am poruncit sã fie ucis, a înviat”. Predicarea a fost reluatã si a rãsunat pe strãzile lumii fãrã nici o altã putere, fãrã nici un alt ajutor, ci doar ea însãsi. Evanghelia ne cere sã o ascultãm si sã o primim în inimi. Noi putem sã ne considerãm mai tari decât predicarea (mãrturisirea adevãrului), asemenea lui Irod. Dar îi vom lipsi de lumina Cuvântului pe altii si pe noi. Evanghelistul ne spune cã Evanghelia este mai tare decât puterea multor Irozi din lumea aceasta!

Irod nu evitã uciderea lui Ioan, deoarece îi este fricã de pãrerea lumii cu privire la jurãmântul pe care l-a fãcut, dezinteresându-se complet de respectarea poruncilor lui Dumnezeu. Frica îl determinã sã tinã seama de opiniile lumii si sã abandoneze frica de Dumnezeu. Dar jurãmântul, prin definitie, este o promisiune sfântã, pe care omul o face în mod liber lui Dumnezeu si întotdeauna se referã la împlinirea unui bine mai mare, nicidecum la uciderea vietii si la încãlcarea poruncilor. Pentru a fi real, jurãmântul trebuie sã aibã în vedere salvarea vietii, în conformitate cu valorile dreptãtii, ale iubirii si adevãrului. Jurãmântul are ca scop facerea de bine si nu facerea de rãu! Lumea doreste sã vadã dacã regele îsi va tine promisiunea. Dar în acest caz, ceea ce trebuia sã-l preocupe pe Irod era un singur lucru: curajul de a se împotrivi fatã de ceea ce este rãu înaintea lui Dumnezeu.
„Condimentele” banchetului dat de Irod sunt: bogãtia, puterea, orgoliul, falsa onoare, vrãjmãsia, nedreptatea, dezmãtul si capul tãiat al lui Ioan. De fapt, istoria contemporanã este o variantã monotonã, plictisitoare a acestor condimente veninoase.
Fratilor! Oprindu-ne o clipã, vã invit sã meditãm dacã în viata noastrã urmãrim sã facem ceea ce este pe placul Domnului sau ceea ce este pe placul oricui altcuiva? Amin.
IN DOMNUL,
EUGEN
vineri, 21 august 2009
PREOT IN VEAC ESTI TU

Duminica,16 august 2009 in CATEDRALA GRECO CATOLICA din Oradea a avut loc un eveniment extraordinar.10 diaconi au primit un dar,un dar,un mare dar.este vorba de treapa preotiei.

În cuvântul său de învăţătură PS Virgil Bercea a spus:„Ce este preoţia? Este un mare dar de la Domnul, cel care cheamă o anumită persoană. Trăind în lume, preoţii sunt luaţi din lume de către Domnul. Preotul face cel mai mare lucru, ni-l aduce pe Dumnezeu pe altar. Preotul ne îndumnezeieşte. Hristos se întoarce pe altar prin cuvântul preotului. Preotul ne marchează întreaga viaţă, de la botez, la împăcarea cu Dumnezeu prin taina spovedaniei, prin spiritul care ne vindecă, ne cunună, ne sfinţeşte casele, ne conduce pe ultimul drum. Este mare lucru să avem printre noi un preot. Este o binecuvântare de la Dumnezeu.Preotul trebuie să aibă curajul de a predica ceea ce a învăţat. Noi toţi trebuie să-i însoţim cu rugăciunea, să credem că Domnul care s-a schimbat la faţă în faţa învăţăceilor se va schimba la faţă şi în faţa preoţilor”.
Rugam pe Bunul Dumnezeu sa le daruiasca multa pace si binecuvantarea LUI mereu sa-i ocroteasca
AI PRIMIT UN DAR DE SUS,ACELA DE AL DUCE LA NOI PE ISUS.PE ALTAR TU NI-L ADUCI,CA SA LOCUIASCA-N NOI
AMIN
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)


